Incerc sa continui lista cartilor pe care vi le recomand cu placere cu acest roman clasic scris de Nathaniel Hawthorne. Auzisem de acest autor, spre rusinea mea, la varsta de 19 ani insa atunci eram pasionata de filosofie si nu prea era loc si pentru altceva. Cum cateva luni mi-am adus aminte de el si in special de acest titlu. Am fost foarte curioasa (ca de obicei cand vine vorba de carti) asa ca am pornit in cautarea acestei carti. Am gasit-o la un anticariat (nu stiu de ce insa de la o vreme ma atrag foarte tare cartile de la anticariat si nu neaparat ca sunt mai ieftine dar au patina vremii care iti mai da un motiv in plus de a intra in acea lume) si m-am apucat sa o citesc. Trebuie sa recunosc ca uneori mi s-a parut un pic greoaie, poate pentru faptul ca nu intelegeam de ce unii oameni ar trebui sa sufere din cauza unor rude. Bine-nteles ca nu m-am lasat doborata de sentiment si am continuat lectura. Credeti-ma ca dupa ce am prins cu adevarat firul intamplarilor nu reuseam sa nu ma gandesc macar o clipa atunci cand nu aveam cum sa citesc oare ce se va intampla in urmatoarele pagini.
Dupa cum ati observat evit sa dau detalii legate de povestirea in sine, de sirul intamplarilor sau personaje. Nu vreau sa influentez pe nimeni, eu doar le recomand, va impartasesc sentimentele, gandurile pe care le-am avut sau pe care le am acum dupa ce am terminat lectura. Consider ca o persoana careia ii place cu adevarat sa citeasca nu asteapta o recenzie de la o alta persoana. Atat timp cat oamenii sunt diferiti eu cred ca fiecare trebuie sa inceapa sa citeasca o carte fara prea multe detalii aflate in prealabil, trebuie sa descopere ei insisi curiozitatea de a rasfoi mai departe paginile, bucuria lecturii fara idei preconcepute.
Revenind la "casa cu sapte frontoane" mi-a lasat o impresie placuta si cu siguranta voi citi in continuare alte romane de Nathaniel Hawthorne.
Lectura placuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu