In ciuda faptului ca sunt adepta cartilor scrise de autorii clasici la recomandarea unei prietene am citit "Turnul Sinucigasilor" de Nick Hornby. La prima analiza pot spune ca nu m-a impresionat si nu mi-a lasat vreo impresie buna in ceea ce priveste modul de a scrie. Nu sunt adepta acelui tip de vocabular, chiar nu imi place sa citesc asemenea fraze intr- o carte, de ex: "Ce labar .."; "cacanar" etc. (Cred ca filmul va avea mai mult succes decat cartea) .
Pe scurt. Ca si esenta autorul ne evidentiaza anumite aspecte din viata care ne acapareaza tot timpul, timpul trece pe langa noi si ne surprinde facand ...nimic sau cel putin asa credem noi. Fiecare are aspiratiile sale insa mai tarziu esecul duce la deprimare si apoi la masuri disperate.
Veti intalni in carte 4 persoane cu destine diferite, varste diferite si moduri de viata diferite. Se cunosc intamplator pe turnul sinucigasilor insa decid sa isi amane planul de a termina cu viata. Isi dau anumite termene, incearca sa umble impreuna, sa se descopere si sa isi dea un motiv pentru a merge mai departe. Se ajuta reciproc si incearca sa isi faca viata mai frumoasa. Traiesc diverse stari sufletesti, te ajuta sa inveti ca pentru anumiti oameni lucrurile marunte pot lua proportii uriase si ii pot face fericiti, chiar si pentru o perioada scurta de timp. Mai exact regasesti suficient optimism dar si sarcasm, o noua perspectiva asupra vietii si cu siguranta veti simti ca va regasiti/ sau intr-un anumit moment din viata v-ati regasit si voi in anumite momente pe care le traiesc acele personaje. Un alt aspect placut al cartii este ca personajele sunt alese ca fiind oameni obisnuiti, simpli. Nu va voi spune finalul, ramane sa cititi voi aceasta carte .. asta daca nu va deranjeaza vocabularul. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu