21 septembrie 2011

Orlando - Virginia Woolf


Desi am zis ca nu voi mai citi ceva de Virginia Woolf, cel putin nu prea curand, am terminat "Orlando".
Acelasi stil greoi, putin obositor dar plin de imaginatie. Imi place sa spun ca personajul "joaca dublu-rol". La inceputul cartii apare ca fiind barbat si inca unul cu o personalitate dubla, cand singuratic, romantic si sensibil, cand aventurier, indraznet si curajos. Dupa multe intrebari si momente "nebune" prin care trece reuseste sa isi dea seama ce este iubirea insa in ultimul moment are parte de o dezamagire are il marcheaza si il bantuie mult timp inainte. Dezamagirea il face sa fie introvertit, ii schimba perspectiva asupra vietii si vrea sa incerce sa schimbe o traditie de familie. In cele din urma cunoaste un scriitor insa acesta il ridiculizeaza cauzandu-i si mai multa dezamagire. In timpul sederii sale in alta tara se petrece o schimbare majora. Dupa o perioada destul de lunga "de somn" se trezeste ca fiind femeie. Pana se obisnuieste cu aceste deprinderi locuieste cu o satra de tigani si pe zi ce trece se ataseaza tot mai mult de natura. Se reintoarce la castelul ei insa totul este schimbat, actiunea petrecandu-se cu o rapiditate de neimaginat. Varsta ei trece greu in raport cu timpul din afara casei sale. Secolele trec, evolutia pune stapanire pe toate lucrurile din jurul ei. La finalul cartii isi vede visul implinit, acela de a avea o carte publicata. Mai mult de atat nu cred ca e cazul sa spun.
Destul de ok cartea insa nu pot spune ca se afla printre preferatele mele.

Turnul Sinucigasilor - Nick Hornby


In ciuda faptului ca sunt adepta cartilor scrise de autorii clasici la recomandarea unei prietene am citit "Turnul Sinucigasilor" de Nick Hornby. La prima analiza pot spune ca nu m-a impresionat si nu mi-a lasat vreo impresie buna in ceea ce priveste modul de a scrie. Nu sunt adepta acelui tip de vocabular, chiar nu imi place sa citesc asemenea fraze intr- o carte, de ex: "Ce labar .."; "cacanar" etc. (Cred ca filmul va avea mai mult succes decat cartea) .
Pe scurt. Ca si esenta autorul ne evidentiaza anumite aspecte din viata care ne acapareaza tot timpul, timpul trece pe langa noi si ne surprinde facand ...nimic sau cel putin asa credem noi. Fiecare are aspiratiile sale insa mai tarziu esecul duce la deprimare si apoi la masuri disperate.
Veti intalni in carte 4 persoane cu destine diferite, varste diferite si moduri de viata diferite. Se cunosc intamplator pe turnul sinucigasilor insa decid sa isi amane planul de a termina cu viata. Isi dau anumite termene, incearca sa umble impreuna, sa se descopere si sa isi dea un motiv pentru a merge mai departe. Se ajuta reciproc si incearca sa isi faca viata mai frumoasa. Traiesc diverse stari sufletesti, te ajuta sa inveti ca pentru anumiti oameni lucrurile marunte pot lua proportii uriase si ii pot face fericiti, chiar si pentru o perioada scurta de timp. Mai exact regasesti suficient optimism dar si sarcasm, o noua perspectiva asupra vietii si cu siguranta veti simti ca va regasiti/ sau intr-un anumit moment din viata v-ati regasit si voi in anumite momente pe care le traiesc acele personaje. Un alt aspect placut al cartii este ca personajele sunt alese ca fiind oameni obisnuiti, simpli. Nu va voi spune finalul, ramane sa cititi voi aceasta carte .. asta daca nu va deranjeaza vocabularul. :)

15 septembrie 2011

Marile Sperante - Charles Dickens


Un roman al perioadei victoriene, foarte profund si atinge foarte bine anumite subiecte din viata unui om simplu care cu putin noroc viata i se schimba in totalitate. Nu mai tin minte exact impresia pe care mi-a facut-o la inceputul cartii dar cu siguranta stiu ce impresia mi-a lasat dupa ce am terminat-o. Mi s-a parut extraordinara, surprinde foarte bine procesul de maturizare al lui Pip si impresiile pe care le lasa oamenii cu care interactioneaza asupra lui. Daca stam sa ne gandim un pic la viata lui si la evenimentele prin care a trecut cred ca trebuie sa consideram "mostenirea' unei sume de bani nu tocmai un noroc. Ar trebui sa incerci sa nu te lasi amagit de aparente, de cele mai multe ori oamenii nu sunt chiar ceea ce par. Este extraordinara.Te tine in suspans pana la sfarsit, tin minte ca nu vroiam sa o mai las jos din mana pentru ca muream de curiozitate, vroiam sa aflu ce o sa se intample in urmatoarea pagina. Nu voi incepe sa o povestesc pentru ca in momentul de fata cuvintele ar fi inutile, orice as zice nu ar fi suficient pentru a descrie aceasta opera,insa cu singuranta v-o recomand cu cea mai mare caldura, veti fi surprinsi cum paginile vor rula una dupa alta fara sa va dati seama.
Este o carte de care va veti aminti mult timp de-acum incolo.

14 septembrie 2011

Spre far - Virginia Woolf


Nu stiu ce parere aveti voi insa mie Virginia Woolf mi se pare o scriitoare destul de dificila iar cartile ei merita o atentie cu totul aparte. De mult imi doream sa pun mana pe o carte scrisa de ea insa consideram ca nu sunt suficient de matura pentru a incepe o astfel de "calatorie". Intr-o zi m-am gandit ca poate a venit timpul asa ca am inceput sa citesc, destul de increzatoare in "viziunea" mea.
Trebuie sa recunosc ca "Spre far" a fost una dintre cele mai grele carti pe care le-am citit, acesteia lipsindu-i in totalitate firul epic. Consider ca este o carte plina de framantari, durere sufleteasca, neimplinire, locul geniului neinteles care, in niciun caz, nu este printre oamenii din jurul lui si neputinta pictoritei de a vizualiza drama familiei si a o pune pe panza. Sa nu uitam totodata de notiunea impusa de societate, si aici ne aducem aminte de Lily Briscoe care in viziunea celorlalti ajunsese o fata batrana, doar pentru simplu fapt ca nu considera maritisul ca fiind pentru ea. Trecerea timpului se face intr-un mod cu totul diferit fata de ceea ce am citit pana acum, singurele zile mentionate si asupra carora se lasa amprenta este prima in care observam toate detaliile si relatia intre barbat si femeie si dupa 10 ani, ultima zi, in care are loc calatoria spre far. Familia traieste o drama, care dupa parerea mea este cea mai dureroasa, si anume pierderea unor membrii ai acesteia. Revenind asupra relatiei dintre barbat si femeie, nu inteleg cum se putea face aceasta mare diferenta intr-o casnicie, femeia este oarecum obligata sa suporte toanele barbatului sau, sa fie supusa si in acelasi timp sa intretina totul,sa ii arate in permanenta sotului dovezi de iubire, sa il sustina chiar daca acesta o considera, sa zicem "mai putin inteligenta decat el", si poate ca pentru el ea era pur si simplu un om obisnuit cu o frumusete neobisnuita, umila si tacuta.Din pacate, ca si concluzie, nu pot spune ca recomand cuiva aceasta carte decat daca tine neaparat sa citeasca ceva cu tente depresive si dezolante ... iar pe langa asta trebuie sa ai rabdare de fier ca sa ajungi la final. :)

Primul post


Un prim articol, un prim gand. M-am decis sa imi fac un al doilea blog dar de aceasta data despre carti. Ii invit pe toti pasionatii de lectura sa isi lase aici un gand, o parere, o recomandare a unei carti care i-a impresionat sau pur si simplu le-a placut. Imi place foarte mult sa citesc iar visul meu este sa detin o biblioteca imensa sa pot citi orice carte, oricand, la orice varsta, descoperind un alt sens al acesteia in diferite etape ale vietii. Dar pana atunci ma multumesc sa lucrez la asta.
Dupa cum este specificat si in subtitlu, poate spun prostii sau poate nu insa imi doresc sa descoperim impreuna cat mai multe lucruri frumoase si care sa ne infrumuseteze, macar putin, viata asta agitata.
Nu voi incepe sa enumar toate cartile pe care le-am citit pana acum sau sa le fac un review si nu am o regula anume :)